ieși în plm.

M-am mutat în București acum 10 ani ca să nu trebuiască să o faci și tu

Acum 10 ani când eram tânăr flăcău credeam că dacă o să mă mut la capitală o să curgă cu oportunități. Că o să primesc ceva aură care îmi va deschide orice poartă către fructificare materială și socială. Că pula mea, dacă nici la București nu se mai dă ora exactă, atunci unde?

Turns out it’s all crap. 10 ani mai târziu. Mă rog, aproximativ 5 am locuit efectiv aici, că în rest am fost plecat prin Europa, să văd cum arată lucrurile și prin alte locuri. Dar nu, articolul ăsta nu o să fie o comparație între experiențele mele din alte țări. O să vorbesc strict despre de ce ar trebui să stai unde ești, și să-ți faci de lucru acolo. Sau să pleci în străinezia.

Si nu o să fie nici drama queening despre cum am eșuat eu, pentru că n-am eșuat. Câștig ok, am casă, tot. Vreau doar să-ți spun sincer ce o să găsești aici.

  1. Bucureștiul în sine e o țeapă. Adică nu doar oamenii, ci locul în sine. Dacă te plimbi prin ‘zona 1′(Victoriei, Romană, Kiseleff, Eroilor, Piața Alba Iulia, Obor) o să ți se pară extraordinar, civilizat, curat, deși contrastele sunt foarte mari, dar fură ochiu’. Când ai ieșit din permietrul ăsta totul e ca după bombardament. Blocuri jegoase, sărăcie lucie, cocalari, BMW-uri parcate în copaci, grătare în portbagaj, etc.
  2. Bucureștiul nu este despre bani sau oportunități, dacă n-ai o meserie sau business care să-ți aducă MINIM 4000 de lei pe lună(și majoritatea care au venit aici nu au) probabil că o s-o duci mai rău decât o duceai la tine acasă cu 2000. Viața de zi cu zi în București este foarte scumpă. Cu toate astea sunt mulți care au terminat facultați de duzină aici și s-au înțepat, ajungând să muncească pe salariu minim +10% bonuri de masă. Iar acum se tărâsc de la o lună la alta iar la 30 de ani încă mănâncă din sacoșile cu mâncare pe care le pun părinții la autocar. Pe lângă asta pula viață socială, mâncat în oraș, distracții, țoale, etc. Stai în casă și faci ciorbă din găina de la ai tăi și in weekend bei vin tot de la ai tăi cu telecomanda în mână.
  3. Angajatorii în marea lor majoritate sunt jegoși, nu le pasă de ce ai nevoie, viața nu e lejeră ca în provincie, o să muncești ore suplimentare și nu te va plăti nimeni. Dacă nu execuți, zbori.
  4. Este cea mai poluată capitală din Europa și pe locul 6 ca oraș. În 2019, între 8 și 11 dimineața și 4 – 7 dupamiaza aerul este dificil de respirat pe stradă. Majoritatea mașinilor sunt diesel, foarte multe, și mai vechi de 10 ani. Bucureștenii, înainte de cafeaua de dimineață își scuipă păcla din găt, apoi se suie singuri în diesel și pleacă 5km până la muncă. Pentru că deși câștigă sume derizorii, concepța e că doar săracii fac ride sharing sau mearg pe biciclete, trotinete sau pe jos.
  5. Dacă ai mașină trebuie să știi că viteza medie de deplasare în București este 8km/h. Pe lângă asta în maxim 2 luni o să-ți troncăne toate pe sub ea din cauza gropilor. Dar hei, ai oricând opțiunea să mergi cu transportul în comun. Sardină la metrou, Otokar sau tramvaie vechi de 50 de ani cărora le cad roțile.
  6. Bucureștenii sunt cei mai proști și nesimțiți șoferi. Politețe 0, nesimțire 100. Când rulezi la croazieră cu 8 la oră o să înjuri din metru în metru.
  7. Bucureștiul nu are trotuare. Aici toate sunt transformate în parcări, pentru că nu există alte parcări.
  8. De altfel, poți parca unde vrei, pe trecerea de pietoni, mijlocul intersecției, poți bloca căi de access, trotuare, etc. Nimeni niciodată nu o să-ți facă nimic.
  9. E plin de cocalari, care au venit din toate colțurile țării, oamenii sunt rareori amabili și nu zâmbesc niciodată. Primul impact pe care l-am avut când m-am întors dupa 3 ani de vegetat în străinezia a fost că toată lumea era super tristă. Și e lesne de înțeles, cand nu știi exact ce mănânci mâine și din ce îți plătești ratele 30 de ani de acum încolo.
  10. Distracția e un căcat. Dacă ți-o arzi ceva mai edgy să zicem, ai maxim 4 cluburi unde te poți zbengui în weekenduri. Toate celelalte sunt crap și se ascultă melodii de pe Kiss TV și sunt populate de parveniți care vin cu mașinile, îmbrăcați de nuntă și beau cocktailuri fără alcool.

Rezumat: Fii deștept și stai în pula mea la tine acasă, găsește ceva de lucru sau învață antreprenoriat. Nu e rocket science să ai o afacere mică de familie și să îți acoperi cheltuielile din ea. Sau pleacă dracului din țară.

Telekom, acest tablou al prostiei și incompetenței

Faptul că mi-am făcut abonament de internet la Telekom intră în top 5 cele mai idioate decizii pe care le-am luat vreodată. Stiam că sunt de căcat dar am avut pe cineva înăuntru care m-a încurajat să-mi fac abonament la ei când ne-am mutat cu biroul, că ip static, că merge bine, că plm. Ok, mi-am făcut. Asta se întâmpla acum vreun an și puțin.  

Au venit flăcăii de la instalări la vreo câteva zile de la semnarea contractului și am rămas surprins că netul lor nu era pe fibră, era pe ADSL. Iar din banda garantată  de 10mb/s nu am depășit niciodată 4mb/s pe cablu. Ceea ce e super trist.

Am făcut prima sesizare și ei au zis că se va remedia, lucru care sigur că nu s-a întâmplat, pentru că n-au făcut absolut nimic. Zic ok, hai că putem să trăim cu asta un an cât ține contractul, că nu transferăm fișiere așa mari on a daily basis. Pingul era ok, TTFB la fel. 

Câteva zile mai târziu crapă conexiunea cu totul. Sun la suport și îmi trimit pe cineva abia a doua zi. Abandonăm ziua de muncă la birou, ne luăm laptopurile la suburaț și mergem să săpăm în altă parte. Ne întoarcem a doua zi, totul ok. Au remediat.

Mai trece o săptămână și crapă iar. Sun la suport din nou, trimit om tot a doua zi și remediază. După încă vreo doua apeluri la suport decid să opresc abonamentul pentru că era bătaie de joc, nu ai cum să-ți desfășori activitatea cu așa ceva. Pentru cine nu știe, e nasol tare să lucrezi în IT și să nu ai internet curent. Fără apă curentă dacă stai la țară o mai scalzi, dar fără net în IT nu merge.

Și la decizia mea de a întrerupe serviciile începe adevăratul circ. Pentru că au trecut cele 30 de zile în care poți să renunți la Telekom fără nicio obligație, mi-au încărcat factura cu ceva taxă de reziliere, culmea, mai mare decât valoarea abonamentului pe toată perioada contractului. Mi-a zis tipa de la telefon că-mi vor trimite pe email o cerere de încetare a contractului pe care trebuie să o semnez și să le-o dau înapoi, apoi că o să-mi emită o ultimă factura care va conține această taxă și o să se termine. Say no more.

Au trimis cererea de reziliere că-s băieți de cuvânt, și eu am trimis-o semnată instant înapoi. Doar că următoarea lună mi-a venit o altă factură fără taxa de reziliere. Am sunat la ei, mi-a răspuns o tipă, mi-a zis că aia care se ocupa de abonamentul meu nu mai lucrează la Telekom și că poate să preia ea acum. I-am explicat povestea și mi-a zis că n-a primit nicio cerere semnată de la mine. I-am zis că e ok, o trimit acum din nou.

Later on, mai primesc încă o factură de la ei, serviciul e deja suspendat pentru neplată. Sun din nou, îmi răspunde altcineva care îmi spune că nu au primit nicio cerere de la mine și că să trimit din nou. Am trimis din nou, alături de screenshot-uri din email unde erau clare zilele când am trimis cererea. Am sunat pentru confirmare și mi-a zis că a primit și că se va rezolva.

Dar nu, am continuat să primesc facturi de la Telekom până la finalizarea contractului. A început să mă doară fix în pulă fiindcă am realizat că oamenii din Telekom sunt complet retardați. Adică deși serviciul era inactiv, iar eu aveam deja 3 cereri de reziliere trimise către ei, plus telefoane(înregistrate de altfel) în care specificam clar că nu mai vreau serviciile lor, ei continuau să-mi emită facturi pentru un serviciu pe care nu-l primesc și nici nu mi-l doresc. 

De fiecare dată când sunam la ei vorbeam cu o altă persoană care nu știa absolut nimic despre ce s-a întâmplat, și trebuia să repet povestea asta de doi lei de fiecare dată. Până când m-am plictisit și m-am pișat pe ei. Nu mi-a mai păsat iar la 2 luni distanță primesc și ultima factură cu tot cu taxă de reziliere, deși perioada contractuală se terminase.

Scriu asta pentru că mă piș oficial pe Telekom, provider de căcat, internet prin ADSL în 2018 și angajati retardați care nu-s în stare să proceseze 3 cereri de reziliere.

Acum au vândut căcatul de creanță la care mă gândesc zilnic în scopuri laxative către CreditExpress, ceva recuperatori oligofreni cărora le curg balele pe tastatură, dar îmi trimit sms-uri săptămânal în care mă amenință că mă dau în judecată pentru un pișat de creanță de câteva sute de lei. 

Ăștia sunt exact genul de entități cărora merită să le duci banii în monede de 10 bani. 

Fmm de nemâncați.

Serviciile românești sunt la un grad istoric de infecție

Pe lângă lipsa de personal și faptul că 90% din cei care au rămas în România să muncească între 20 și 35 de ani sunt super luzări, adică nu vreau să fiu captain obvious, dar trebuie să fii complet idiot să lucrezi într-un call center pe 2000 de ron în condițiile în care viața ta în București costă 3000.

Ce zi mizerabilă am putut să am. Ajung la birou să rezolv niște chestiuni aparent de doi lei, dar care mi-au luat toată dimineața în pula mea. Că la noi tre să pierzi o zi ca să-ți poți plăti căcaturile de facturi cu un average de 10 euro fiecare.

1. Vomafon

Am cartelă, ca orice sărac adevărat. La abonament de 40 de euro lunar ai fix aceleași opțiuni ca la cartelă la 5 euro. Dar asta-i altă discuție. Nu ai cum să-ți faci direct debit în 2018 la vomafone altfel decât prin aplicația aia infectă, gândită și scris cod la ea cu picioarele, care nu reușește să treacă de 2 stele în AppStore de câțiva ani. Pentru că e infectă și scrisă de oligofreni.

Și ești forțat să plătești lunar pe siteul lor, care are gateway la PayU. O mizerie de procesator de plăți românesc dar care are cea mai mare cotă de piață, pentru că lipsă concurență și clienți idioți. Suportul de la PayU este mizerabil, mi-a răspuns un băiat care făcea 10 greșeli gramaticale la fiecare 9 cuvinte. Pe lângă asta i-a luat 20 de minute ca să nu îmi spună nimic despre de ce nu mi se procesează plata.

Într-un final am reușit să plătesc, ore mai târziu. Este încă un mister motivul pentru care nu a mers.

2. ROTLD & Romarg

Aceste entități definitorii ale internetului românesc, cu care vrei nu vrei ai de furcă dacă îți cumperi un domeniu .ro. Ăștia sunt sub orice limită a mediocrității.

Aici am fost și eu prost, recunosc, fiindcă mi-am pus la rotld mail de recovery fix pe domeniul care mi-a intrat în pending delete. Și când intră în pending delete îți blochează ns-urile și pula. Nu mai ai ce să-i faci. Ideea e că nu m-a notificat nimeni, vreodată, că îmi expiră domeniul și tre să plătesc. M-au pus direct în fața faptului împlinit.

Și acum succes la schimbat mailul ca să te poți loga în cont la registar(ROMARG) unde aveam login un mail de la un domeniu pe care nu l-am mai plătit de 10 ani.

Ca să poți schimba mailul, conform suportului, trebuie să le trimiți prin poștă(da, poștă) o cerere scrisă de mână și semnată, împreună cu o copie CI, cum că vrei să îți schimbi adresa de email și să afli codul de utilizator.

Pentru că, nu-i așa, suntem în 2018 pe planetă dar în România încă folosim poșta pentru a rezolva chestii legate strict de internet.

Dar dacă insiști puțin se rezolvă. Duduia de la telefon s-a înduplecat până la urmă și mi-a acceptat să-i trimit pe mail cererea scrisă și semnată de mână împreună și copia CI.

3. RDS-RCS

Atât de mișto era înainte că puteai să plătești facturile direct din mail dând click pe un link care te ducea pe un landing page de unde plăteai. Acum au făcut ceva formular unde tre să scrii nr de factură sau nr de telefon.

Prima opțiune pică din start, pentru că nr de factură nu e inclus în emailul de notificare că s-a emis factura, pentru că pitong. A doua cu nr de telefon nu a mers, nu am înțeles de ce și am sunat la ei să rezolv.

După 15 minute de așteptare îmi răspunde un flăcău și zice că nu am sunat unde trebuie, că e RDS-RCS dar nu e departamentul potrivit, și mă transferă la alt departament unde îmi răspunde cineva după alte 15 minute. Pentru că ce pula mea, asta facem noi oamenii când vrem să plătim chestii, sunăm toți incompetenții pentru banalități și pierdem juma de zi în loc să muncim.

Și ii explic fătucii care e problema mea, după care îmi explică și ea. Pe scurt ei aveau numărul meu de telefon de contact într-o bază de date, dar care nu a fost importată pe baza de date unde se procesează facturile, așa că, a trebuit să facă treaba asta manual, cu mine în telefon.

E noaptea minții ffs, efectiv nu ai cum să rezolvi probleme de doi lei cu păcălicii ăștia. Au ajuns serviciile la un nivel manelism cum n-a mai fost vreodată. Iar partea amuzantă e că forța de muncă tot mai pleacă. Așa ca brace yourselves sau plecăm în pula mea cu toții.

Cum faci corect românește o toaletare a copacilor în 2018 în 3 pași simpli

Auzi că prietenii tăi de la primăria capitalei au scos la licitație toaletarea pomilor de pe strada mea. Say no more. Te apuci de treabă.

Pasul 1.

Cumperi un top de coli A4, un scoci și un marker negru, te apuci și scrii de mână ”Nu parcați”. Lipești hârtiile cu scoci pe unde apuci: copaci, boscheți, stâlpi. Și pleci. N-are rost să scoți la imprimantă hârtiile, să scrii o dată, motivul pentru care să nu parchez, eventual să pui logoul primăriei. Stai liniștit.

Pasul 2.

Te întorci următoarea zi, vezi că nu te-a luat nici pulea în serios pentru că nu știe cine ești și ce vrei, și te apuci de tăiat crengi cu drujba. Faci toate mașinile din parcare de comandă și pleci liniștit la următoarea lucrare.

Pasul 3.

Lași dezastru în urma ta, mormane de crengi și rumeguș. Pentru că nu ai de ce să le strângi, tu doar le tai, ca atât au scris eminențele de la primărie în contract. Vine altcineva în alt secol să le strângă, iar până atunci fraierii care locuiesc în zonă pot să o sugă. Că nu stai tu la cheremul nimănui să strângi gunoiul pe care îl produci, tu ai drujbă.

N-o să aibă niciodată vreo șansă gluma asta de oraș. Ne mai dă duamna un voucher, behaim ca oile și ne vedem de treabă. Oameni suntem, ne pricepem.

 

 

 

Filosofia pulimii pasive la politicienii care le fură banii

Răspuns scurt: pentru că nu conștientizează iluzia, sistemul este așa de bine făcut încât banii de cele mai multe ori nu ajung la tine întâi, iar apoi sunt ciordiți. E invers. O chestiune foarte obvious pe care o să o explic imediat.

Răspuns lung: banii de obicei sunt luați sub formă de taxe, pe care nu ajungi să-i atingi pentru că pleacă înainte de a ajunge la tine, fizic. Taxele sunt incluse în prețurile produselor/serviciilor pe care le cumperi. Și astfel se crează iluzia că nu i-ai avut niciodată. Și hai să dau ceva exemple:

    1. Accizele pe tutun, în mod normal banii ăștia trebuie să ajungă la Ministerul Sănătății. Acciza la tutun prelucrat este aproape 50% din valoarea unui pachet de țigări. Hai să luăm 2017 ca exemplu cu o medie de 18 lei per pachetul de țigări. Tot în 2017, conform unor statistici, în Romania se fumează zilnic peste 5 milioane de pachete de tigari. Asta înseamnă că statul încasează 45 mil de lei pe zi doar din acciza pe tutun. Adică aproape 10 mil de euro pe zi, adică 3.65 miliarde de euro pe an. În condițiile în care tot bugetul de sănătate pe 2018 este 8,74 miliarde de lei. Si asta sunt doar accizele de pe tigari, nu am calculat si contributiile la asigurari, si alti bani care pleaca la sanatate. Dar hei, nu-i asa ca astea sunt doar niste cifre? Or sa apară imediat și comentatorii ăia gen „ești un prost, din banii ăștia se mai cheltuie și pe X și pe Y” – indeed, nu mă pricep așa bine la economie, însă sunt niște calcule simple.
    2. Accizele pe pe carburant – fix aceeași poveste, doar învelită altfel. Dacă fac din nou calculul ajunge iar să-mi dea cu virgulă, super mult peste bugetele alocate pentru investiții legate de chestii rutiere. Ajungem să împrumutăm tot felul de fonduri ca să facem 2-3 sute de km de autostradă.
    3. Taxele pe venit/salariu, la fel – nu iei în mână brutul și apoi plătești separat către stat jumătate din bani. Angajatorul vireaza netul și aia e. Nu simți niciodată ca i-ai avut, sunt doar pe hârtie.

Și în general chestia asta se aplică la mai toate bunurile pe care le consumăm, banii care se duc pe taxe nu ajung întâi în buzunarul nostru, ca apoi sa îi strângem separat într-un porcușor de sticlă și să-i platim la stat. Sunt bani pe care nu i-am atins niciodată.

De aici și iluzia pulimii. Și hai să facem un exercițiu de imaginație. Dacă ai face o înțelegere cu cineva să-ți facă o casă, iar pentru asta să-i dai jumătate din banii pe care îi câștigi. După câteva luni observi că nu s-a apucat de treabă, sau better scenario, a făcut ceva, dar foarte puțin comparativ cu cât ar fi trebuit să realizeze cu banii ăștia. Te-ar frustra? Ce ai face? Ai sta la fel de pasiv cum stai în fața sistemului?

Guess not.

Răceala e boala proștilor

Ce urmează să scriu poate să pară un text semi-medical. Se apropie sezonul oamenilor constant răciți, constant bolnavi, care funcționează la capacitate redusă, dar funcționează, pentru că așa trebuie și ncsf.

Românache se duce la proletariat indiferent de ce boală suferă, fiindcă dacă-și bagă concediu medical îl dă șefu’ afară. Că firma lu’ șefu’ mai și depinde de el, unul din cei 500 de oameni cu care e gata să se șteargă la cur în orice moment, și pentru care românache face exerciții de alungit limba în fiecare zi. În fine.

Toți am fost răciți la un moment dat. Răceala – această boală mistică, care futui morții ei apare neprevăzut și cumva din neant. Românache nu știe niciodată cum a răcit, doar bănuiește. De obicei alege una din următoarele:

  1. L-a tras curentul. A mers cu geamul deschis la mașină în toiul verii și a răcit, de la curent. Sigur de acolo e.
  2. A băut cu cumătrii în curte până la 4 dimineața și s-a lăsat frig(minim 23 de grade) și l-a tras frigul la spate și acum e răcit.
  3. A fost la munte și a făcut grătar, a răcit acolo. Sau la mare și a răcit pe plajă că bătea vântul.
  4. A răcit de la oboseală.
  5. A băut rece sau a mâncat înghețată.

Românache e atât de înapoiat încât în atâția ani de evoluție și internet nu a reușit să-și dea seama că răceala, cât și gripa sunt boli contagioase, nimic altceva. Nu apar de la sine, nici de la „curent”. Maxim ce poți să pățești de la frig e să faci hipotermie, care nu e contagioasă, și care trece după ce faci puțină febră, o reacție normală a organismului de a se încălzi. Doar că pentru hipotermie ai nevoie de expunere îndelungată la frig, nu la vântuț de 20 de grade vara la plajă.

România cred că e singura țară de pe planetă care încă mai are epidemii de răceală și gripă, și probabil singura care încă mai crede că răcești că te trage curentul.

În continuare o să scriu 4 reguli foarte simple, dar nu despre cum să nu răcești, ci despre cum să nu dai răceala altora:

  1. Dacă ai răcit stai în pula mea acasă. Nu te duce la muncă pentru că DAI RĂCEALA COLEGILOR. Te sună șefulică să îți spună că are nevoie de tine? Nu se poate boss, sunt răcit/ă. Nu vin. Concediul medical e plătit, apropo.
  2. Poartă mască chirurgicală. Costă 30 de bani una și se găsește la orice farmacie.
  3. Pune mâna la gură când tușești, strănuți. Dar mai bine poartă mască sau stai în casă.
  4. Spală-te pe mâini și nu-i lăsa pe alții să bea după tine.

Simple as fuck, innit? Așa că dă share la articolul ăsta ca să-l vadă și românache, și dă-i bitch slap lu’ mă-ta mare când îți mai spune că ai răcit de la frig sau te-a tras curentul. Sau dacă e decedată, da-ți bitch slap singur când îți mai amintești vorbele astea.